Comunicat PDL Arad-Gheorghe Seculici

Din principiu, nu intru în polemici şi, atunci când o fac, încerc să păstrez un grad civilizat al dialogului. Dar, când se intensifică atacurile jenante mă simt obligat să ripostez, măcar pentru a arăta caracterul  şi mai ales limitele unor aşa-zişi parteneri de dialog. Mă refer aici la domnii Căprar şi Galiş, mici învăţăcei ai părintelui propagandei naziste, Goebbels, care spunea: «Minte mult, că ceva tot se prinde»

Cred că domnul Căprar nu ar trebui să vorbească de manipulare fără să-şi aducă aminte de acel afiş în care se credea Iisus şi poza în mântuitor al Aradului. Ce poate fi mai subversiv decât misticismul religios prin care a încercat domnul Căprar să manipuleze arădenii. Rezultatul blasfemiei s-a văzut: dumnealui a înregistrat 6% la vot, cel mai mic procent dintre toţi candidaţii de primar de municipiu ai PSD.

Atunci, am crezut că grandomania domnului Căprar e ceva trecător. Acum, prin atitudinea permanentă din ultimele luni, Dorel Căprar are din nou tendinţe de a se crede Iisus, ceea ce denotă anumite probleme. Ştiam că sunt instituţii în care sunt cazaţi laolaltă câte un «Iisus», un «Napoleon», sau câte-un «Burebista» sau «Decebal» mai autohtoni. N-am crezut că personaje din aceste instituţii se pot regăsi şi în anumite partide. Ba mai mult, să încerce manipulări de doi lei.

Pe de altă parte, domnul Galiş se crede spiritual când numeşte PDL drept «ruda de la ţară», pentru simpla impresie că nimeni din organizaţia noastră judeţeană nu a luat cuvântul la recentul Consiliu Naţional de Coordonare. Există o zicală: «Tăcerea poate spune multe!», dar domnul Galiş – care face o politică vocală, nicidecum una concretă – nu are de unde să o ştie. Mai există o altă zicală: «Dacă tăceai, filosof rămâneai!». Nici pe aceasta nu poate domnul Galiş să o priceapă, deoarece pentru a rămâne filosof – conform zicalei – trebuia să fi fost măcar o dată. Ceea ce în cazul domniei sale nu e cazul.

În fond, nici nu ştim de unde a apărut acest autopropus candidat la Primăria Aradului. Unii spun că a avut merite în mediul privat! Îndoi-m-aş! Dacă ar fi fost aşa, rămânea în acest perimetru. De fapt, singura calitate a lui Florin Galiş e aceea de a parveni, iar pentru asta unica armă e tot manipularea.

Închei, tot cu o vorbă din popor: «doi la leu şi… trei grămadă!» Sau «de-a fitea», în limbaj popular. Cam la asta se rezumă, la Arad, partidele din opoziţie, promovând astfel de specimene umane.