România, quo vadis?

În periplurile și activitățile mele din domeniul diplomației internaționale, sunt deseori întrebat despre România.  Uneori în legătură cu proiecte majore, dar de cele mai multe ori referitor la chestiuni deloc pozitive.   În esență interesul manifestat din diverse medii internaționale nu este un aspect negativ. Dimpotrivă, acest lucru poate reflecta ceva foarte important și anume că România a devenit tot mai interesantă.  Prin poziția geografică și unele resurse de care dispune.  Dar asta nu e suficient.  Întrebările vizează în principal aspecte ce privesc fiscalitatea, facilitățile pe care le acordă statul , plasarea țării în raporturile externe .  Se desprinde cumva o anumită contrarietate printre străinii interesați de România, care ar suna cam așa: cum de nu reușiți să performati când aveți atâtea atuuri?

Este cu adevărat,cred, o chestiune fundamentală.  Un paradox. Paradoxul român.   O sintagmă care ne a consacrat în mare măsură la nivel internațional, evident nu pozitiv.

Ce poți să spui, ce poți explica în câteva fraze la o astfel de constatare? Iată o temă de reflecție serioasă pentru toți cei care conduc România sau speră că o vor conduce.  Până atunci, rămâne întrebarea:quo vadis,România?

Antoniu Martin, istoric și analist politic