Versiuni ale propagandei

Fără îndoială că propaganda este un instrument indispensabil în orice confruntare, fie ea deschisă sau nu.  Din China antică, de la strategul Sun Tzu, avem probabil primele mărturii ale folosirii propagandei la nivel de artă.  Mai aproape de noi, în perioada contemporană, cei care au dezvoltat acest instrument și i-au fructificat toate valențele au fost sovieticii, mai exact serviciile de informații sovietice.

În timpul lui Stalin, NKVD ul și GRU, cele două servicii care s-au ramificat la nivel internațional, au dezvoltat o componentă a propagandei, anume dezinformarea.  Au creat chiar departamente specializate în arta dezinformării, iar operațiunile pe care le-au efectuat cu succes sunt astăzi predate cu siguranță în școlile de profil peste tot în lume. Ceea ce trebuie adăugat  o reprezintă simbioza dintre propagandă și o altă activitate specifică artei militare din toate timpurile Este vorba despre subversiune. Poate pentru prima dată în istoria cunoscută, serviciile sovietice au fost cele care au înființat organizații care aveau rolul de a induce în eroare adversarii ideologici sau chiar opinia publică pe scară largă. Au fost generate astfel în laboratoarele NKVD și GRU asociații și organizații peste tot unde URSS avea interese, care trebuia să creeze ori impresia de simpatie față de primul stat comunist din lume, ori să inducă în eroare opinia publică prin infiltrarea unor organizații anti comuniste sau chiar inițierea unora false.

Cam de aici a început dezinformarea în perioada contemporană, de aici se vor inspira mai târziu sau chiar simultan și naziștii.  Apoi, ca tot ce este eficient, dezinformarea a fost preluată și de alte state iar instrumentarul ei diversificat și adaptat la necesități.

Antoniu Martin, istoric și analist politic