Se cunoaște că diplomația oficială realizează tratate și acorduri dar diplomația neoficială este cea care pregătește terenul și crează cadrul propice pentru ca aceste demersuri să se poată înfăptui.

Am asistat în ultimile săptămâni la câteva mișcări extrem de interesante pe firmamentul diplomației neoficiale.  Cea despre care s-a vorbit cel mai mult a fost vizita directorului CIA-ului la Moscova. S-au făcut și se fac în continuare multe speculații în legătură cu acest demers interesant și semnificativ.  Dincolo de multele interpretări care circulă în spațiul public internațional, poate ar trebui spus și că astfel de reuniuni cu caracter secret au menirea de a proiecta unele scenarii securitare pentru viitor.  Asta nu înseamnă că toate dosarele fierbinți ale planetei, toate conflictele se vor încheia relativ rapid, ci că există premise serioase pentru ca unele dintre războaie să se apropie de faza finală.  Oricum am privi lucrurile, este bine că funcționează canale de comunicare chiar și neoficiale între marile puteri militare ale lumii.

Cumva cam în aceeași perioadă cu vizita șefului serviciului de informații american în capitala Rusiei, s-a petrecut un alt demers diplomatic, despre care se discută mai puțin, chiar dacă el este poate la fel de important. Mai exact, este vorba despre vizita unei delegații a Vaticanului și despre întâlnirea acesteia cu înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse.  Trebuie subliniat că Sfântul Scaun a ținut contacte permanente în ultimii ani cu reprezentanții Patriarhiei Ruse, în pofida faptului că sprijină dezideratele ucrainene. Vorbim aici așadar de conotațiile diplomației ecumenice și de modul în care aceasta poate influența negocierile viitoare.

Observăm cum treptat diplomația clasică face loc tot mai mult celorlalte tipuri de negociere. Unde nu reușesc ambasadorii, cu siguranță vor reuși exponenții intelligence-ului și ai puterii spirituale. Altminteri nu se poate.

Antoniu Martin, istoric și analist politic

Comitetul Interministerial Bala – Cernavodă, care reunește Cancelaria Prim-Ministrului, Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Apele Române, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, Administrația Fluviala a Dunării de Jos Galați, Administrația Canalelor Navigabile, SN Nuclearelectrica și mediul universitar (Universitatea Tehnică de Construcții București), cu sprijinul MAI, DSU și al specialiștilor din MapN, a analizat în teren mai multe soluții pentru a apăra cota Dunării la priza de răcire a centralei nuclearelectrice de la Cernavodă.

Aceste soluții vor fi aplicate etapizat în următoarele săptămâni, în condițiile în care cotele Dunării se află la un minim istoric de când se fac măsurători specifice. Comitetul funcționează 30 de zile și va prezenta un raport final cu soluțiile tehnice, calendarul de implementare și sursele de finanțare, în jurul datei de 13 septembrie 2026.

Dragarea este intervenția care se poate executa imediat și care creează condițiile, nu certitudinea, că apa de la bifurcația Bala (Dunărea veche și brațul Bala), azi repartizată 85% spre brațul Bala, 15% spre Dunărea veche să poate fi echilibrată. Dragarea unor canale de 30 de m lățime cu adâncimi de minim 2 m va crea condiții propice pentru ca un volum de apă mai mare să ajungă pe Dunărea veche, implicit spre Cernavodă. Acest lucru are un impact indirect pozitiv deoarece un volum mai mare și o viteză mai mare vor reduce sau menține nivelul de aluviuni de pe acest nou canal.

Problema cea mai mare pentru dragaj în acest moment este nivelul foarte mic al apei, ceea ce produce riscul de blocare a navelor în bancuri de nisip sau de operare cu nave cu pescaj mic care pot opera în regim de apă scăzută, dar cu un randament mai mic. De asemenea, nivelul scăzut al apelor face ca eventualele utilaje disponibile în Constanța sau în alte zone ale Dunării să nu poate fi mobilizate pe brațul vechi al Dunării.
Zonele de interes sunt:
•⁠  ⁠Bifurcație Dunăre canal CNE
•⁠  ⁠Amonte canal CNE cu prioritate la KM: – km 305-306, km 308,5 km 312,5 – 315, km 322, km 327, km 342,5 (zona Bala)

În apropierea podului de la Cernavodă au fost amplasate și ancorate barje pe o lungime totală de 200 de metri, dispuse perpendicular pe mal, pe malul stâng al fluviului. Barjele sunt dispuse astfel încât să producă un efect de deviere a curentului cât mai puternic către șenalul navigabil și către zona prizei de apă a centralei și a Canalului Dunăre–Marea Neagră.

Testul are rolul de a verifica în teren efectul pe care l-ar produce un epiu permanent de dirijare — o lucrare hidrotehnică din piatră, planificată în aval aproape de canalul spre CNE Cernavodă. Efectele sunt urmărite permanent prin măsurători, iar configurația poate fi ajustată sau retrasă oricând — este o intervenție complet reversibilă.
La debitele foarte scăzute de acum, rolul principal al acestei structuri este dirijarea curgerii și protejarea zonelor dragate împotriva recolmatării — un efect care se construiește în timp — și nu ridicarea imediată a nivelului apei.

La Cernavodă, în aval de pod, urmează să fie construit un dig scurt de piatră, numit epiu, care pornește de la malul stâng spre mijlocul fluviului, pe o lungime de circa 150 de metri și va fi vizibil deasupra apei.

Rolul lui este acela de a împinge apa către partea adâncă a fluviului — exact acolo unde se află canalul navigabil, gura Canalului Dunăre–Marea Neagră și priza de apă a centralei nucleare. În plus, ajută zonele dragate să nu se umple la loc cu nisip și, în timp, contribuie la formarea unei albii mai adânci și mai stabile.

În zona Canalului Dunăre Marea-Neagră mai exact a canalului de aducțiune către bazinul de stocare al centralei se pot lua în calcul măsuri care să conserve apa necesară centralei și prin pompaj să suplimenteze debitul necesar procesului de răcire, chiar și în condițiile în care nivelul apei de pe Dunărea veche va mai scădea. Această soluție presupune instalarea unui dig mobil gonflabil/tubular.  Soluția ar asigura un nivel mic dar suficient pentru ca răcirea reactoarelor și depozitelor de material uzat să fie asigurată cu sistemele folosite acum. Amplasarea se execută rapid (maxim 1 zi) și completate de pompe amplasate pe barjă sau pontoane plutitoare asigură nivelul și debitul necesar centralei. Amplasarea acestora se va face pe canalul de aducțiune / priză racordat la Dunăre și în spre est la canalul Dunăre Marea Neagră. În situații critice apa din canalul Dunăre Marea Neagră poate fi folosită în tandem cu pompajul pentru a asigura debitul.

Pe lângă aceste măsuri CNE Cernavodă are în rezervă echipamente (pompe, generatoare de mare putere și instalații de răcire a apei) care pot asigura răcirea în condiții optime a reactoarelor și depozitelor de combustibil uzat chiar și în condițiile în care cu tot cu soluția de baraj pe canalul de aducțiune debitul apei nu este suficient.
În acest scenariu, nivelul apei pe Dunăre în zona Cernavodă ar fi de 1,05 m. În acest scenariu răcirea se va face în circuit închis cu aport de apă demineralizată rezultat din echipamentul de tratare al centralei care s-ar alimenta din puțuri subterane completate, dacă e cazul, de apă demineralizată stocată în depozite suplimentare în zona centralei (cisterne auto, pe cale ferată, sau autospeciale de stingere incendiu). CNE Cernavodă asigură echipamentele necesare și planificarea pentru un astfel de scenariu. Toate instituțiile contribuie la asigurarea de echipamente logistice pentru a menține răcirea.

Nivelul Dunării din această perioadă este cel mai mic debit din istoria documentată. Documentațiile tehnice ale instituțiilor cu responsabilitate în supravegherea, amenajarea sau navigarea cursului Dunării prevăd cel mai prost scenariu al cotelor Dunării la intrarea în țară (Baziaș) la cota 2.000 m³/s, cota de azi fiind în zona 1.300 m³/s. Cota medie anuală din luna august este de 3.900 m³/s. Debitul mediu anual la intrarea în țară (Baziaș) este de 5.500 m³/s;

Este important de notat în acest context că este dificil de anticipat hidraulica fluviului la cote extrem de scăzute, în condițiile celui mai scăzut debit din prezent.

Există posibilitatea ca, în condițiile hidrologice date, unele dintre soluții – de lucrări de dragaj sau construcție epiu recomandate și implementate – să nu genereze efectul dorit — acesta este motivul pentru care fiecare măsură este testată etapizat, măsurată și, acolo unde este cazul, oprită sau înlocuită, iar soluțiile de rezervă sunt pregătite din timp.

”Am inaugurat, la Sighetu Marmației, creșa cu numărul 110 construită prin Programul național de construire de creșe <<Sfânta Ana>> și am atins, astfel, ținta asumată de România privind Planul Național de Redresare și Reziliență. Nu ne oprim, însă, aici, în zilele următoare vom inaugura și alte astfel de creșe” – a anunțat ministrul dezvoltării, Cseke Attila.

Aceasta este cea de-a șasea creșă finalizată în județul Maramureș, după cele din Vișeu de Sus, Baia Mare (două creșe), Târgu Lăpuș și Rona de Jos.

Obiectivul are o capacitate de 70 de locuri și include 7 dormitoare, 4 camere de joacă, o zonă multifuncțională pentru activități educative, cabinet medical, spațiu pentru servit masa, grupuri sanitare și o curte amenajată cu loc de joacă și spații verzi.

De asemenea, clădirea este certificată nZEB (near Zero Energy Building), având un consum energetic eficient, care provine din surse regenerabile.

”Programul de construire a creșelor va continua, cu fonduri de la bugetul de stat, pentru că, prin aceste creșe noi și moderne, prietenoase cu mediul și eficiente energetic, pentru funcționarea cărora finanțarea este asigurată de Guvern, ajutăm tinerele familii din România care se confruntă cu lipsa locurilor în creșele de stat și soluționăm cea mai mare provocare cu care se va confrunta România pe termen lung: natalitatea în scădere”, a conchis Cseke Attila.